Pe 5 februarie 1965, la Săcele – Constanţa – se năştea cel ce avea să devină cel mai bun fotbalist român din toate timpurile. S-a retras în regretele tuturor, s-a apucat de antrenorat, şi-a deschis academie de fotbal şi a luat titlul cu Viitorul în Liga 1.

A început fotbalul la Farul, în 1978, însă abia după ce a bătut mingea pe maidanele din localitatea natală.

A debutat ulterior pentru echipă mare de seniori, la 17 ani şi încă de atunci promitea să devină un star al fotbalului mondial. A trecut la Sportul în 1983, un transfer controversat, deoarece îşi pusese semnătura pe un contract cu Universitatea Craiova. Ba chiar şi Dinamo a vrut atunci să-l transfere.

 În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc București, Steaua București, Real Madrid, Brescia, FC Barcelona și Galatasaray Istanbul. A câștigat Supercupa Europei, cu Steaua București, marcând unicul gol în partida cu Dynamo Kiev, disputată la Monte Carlo, la 24 februarie 1987. Cu Galatasaray, clubul unde Gheorghe Hagi şi-a încheiat cariera, a cucerit Cupa UEFA şi Supercupa Europei.

Gică Hagi a participat la trei ediţii ale Campionatului European (1984, 1996 şi 2000) şi la trei ediţii ale Cupei Mondiale (1990, 1994 şi 1998). După ediţia din 1994 a Cupei Mondiale din SUA, Hagi a ieşit al patrulea în ancheta anuală a revistei „France Football”, cea care acordă ”Balonul de Aur”. La finele anului 1999, a fost desemnat fotbalistul român al secolului, iar la 24 aprilie 2001, sub titulatura „Gala Hagi”, i s-a organizat un meci festiv de retragere.

La mulţi ani şi multă sănătate, Gheorghe Hagi…!