Este considerat de mulţi ca fiind unul dintre cei mai buni chitarişti rock din România generaiei sale.

„Născut într-o Timișoară pe care puțini și-o amintesc, este cunoscut mai degrabă drept bărbatul tăcut, cu spate drept și privire încruntată, figură emblematică a rock-ului românesc. După ce că era un copil încăpățânat, mai era și hipersensibil și făcea o groază de boacăne, ceea ce atrăgea de multe ori pedepse severe din partea mamei care nu glumea în chestiuni de educație — rezultatul se vede și astăzi. Tot ea l-a făcut profesor de arte plastice într-o perioadă în care, după el, n-ar fi contat decât acordurile ghicite din Beatles, tenișii albi ai lui Moni Bordeianu și serile memorabile de la Lola (un club din Timișoara). Adică muzica. Cea care i-a dat aripi. Aripi cu care Nicu Covaci a creat Phoenix”, e scris în biografia postată pe pagina oficială de Facebook a artistului.

Nicolae (Nicu) Covaci (n. 19 aprilie 1947, Timișoara) este un compozitor, cântăreț, chitarist, pictor și grafician român, cunoscut ca fondator și lider al formației Phoenix.

Covaci a crescut fără tată până la vârsta de cca. 11 ani, deoarece acesta a fost deținut politic la primul Canal Dunăre-Marea Neagră timp de aproximativ 10 ani.

A început de mic copil să ia lecții particulare de pian, acordeon și limbă franceză, germană și engleză. Mai târziu, după ce a învățat singur să cânte la muzicuță, a luat și lecții de chitară.

A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.

Nicu Covaci a părăsit România în 26 octombrie 1976, stabilindu-se mai întâi în Olanda, apoi în Germania și în final în Spania.

Covaci este și un iubitor al motocicletelor și al sportului, practicând, printre altele, atletismul, canotajul, karate, boxul, înotul și scufundatul sportiv.

Pe 23 noiembrie 2019 este lansată cartea „Nicolae Covaci – Pictorul”. Aceasta prezintă în premieră peste 100 de fotografii cu lucrări de pictură și sculptură realizate de-a lungul timpului de liderul Phoenix. Albumul este structurat în zece secțiuni și are 116 pagini. Pe lângă comentariile scrise ale lui Covaci, cartea include și 12 coduri QR, care conectează paginile volumului tipărit cu mediul online, fiind astfel prima carte hibridă (smart-book) din domeniul artelor plastice, publicată în România și, probabil, în lume.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăți a secolului XX. Membrii formației au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formației a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic și de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din țară asupra vieții culturale au adus la destrămarea multor formații de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neașteptate evoluții, dând naștere subgenului rock numit etno rock (inspirat din folclorul românesc autentic).

Sursa:Wikipedia